hainedecopii.ro blog RSS

Draga prietenă, încep astăzi prin a-ţi povesti despre micuţul Andrei, un băieţel de 5 anişori care a venit la cabinet împreună cu părinţii acum câteva zile. Părinţii erau speriaţi ca Andrei foloseşte în limbajul lui de ceva timp cuvinte înfricosătoare „crima” , „despărţire”, „lupta”, „monştrii”…etc.

De când s-a născut Andrei, părinţii au încercat să-l protejeze şi să nu-l expună provocărilor sociale, astfel la ei acasă lipseşte televizorul sau alte surse de informaţii prin care acesta să fii ascultat faimoasele ştiri sau emisiuni neadecvate vârstei lui. Andrei are program de lectură în fiecare seară în care mama sau tatăl îi citeşte povesti, iar o dată la două zile, timp de două ore acesta se poate uita la desene animate alese cu grijă de părinţii lui.

Întrebarea este: de unde ştie micuţul aceste cuvinte, şi cum anume le înţelege el?

Am descoperit împreună că, la grădiniţă majoritatea copiilor privesc la televizor. Mai mult, unii dintre ei au deja acces la calculator unde au jocuri de luptă şi supravieţuire.

Stau acum şi mă gândesc: Copilul se adaptează la lume! Dar oare,  are el altă alternativă?

Adaptându-se, el percepe lumea ca ceva înfricoşător şi duşmănos.

Cercetările din ultimii ani au demonstrat fără dubiu că folosirea în exces a televizorului şi a calculatorului dăunează grav sănătăţii copiilor, şi în special funcţionării creierului.

Vizionarea prelungită afectează capacitatea de concentrare a atenţiei, slăbeşte motivaţia şi favorizează comportamentele agresive şi  violente de orice fel.

Te mai miri de ce la şcoala de exemplu, ei vor ca prezentarea dascălului să aibă aceeaşi dinamică, să îi surprindă, să fie un ‘’spectacol’’? Aşteptarea nefiindu-le satisfăcută, atenţia este dezactivată, şi totul îi plictiseşte.

Alin e un al băieţel de 6 anişori, al cărui părinţi sunt foarte ocupaţi şi care  de  cele mai multe ori a fost lăsat liber având la discreţie atât televizorul cât şi calculatorul. Rezultatul este : agitaţia extremă, incapacitatea de a sta liniştit, toleranta scăzută la frustrare, impulsivitate excesivă. Şi toate acestea sunt stări ce apar în urma vizionarii repetate, acestea crescând proporţional cu creşterea timpului dedicat vizionarii.

Copii care se uita la televizor vorbesc mai prost şi gândesc mai slab decât cei ce au ales cărţile cu poveşti în locul micului ecran. Scăderea cunoştinţelor de vocabular, răspândirea ticurilor verbale, comunicarea prin gesturi odată cu cuvintele, sunt doar câteva din efectele negative ale timpului petrecut în faţa ecranului luminos.

Dacă vrei să ai un copil sănătos şi dezvoltat din toate punctele de vedere, încă mai ai timp să faci ceva pentru el.

Copiii până la 2 anişori, trebuie exclus din viaţa lor TV-ul şi PC-ul. Între 2 şi 7 anişori (TV+PC+video+DVD) la 1 ora/zi, Şi 2 ore/zi pentru copii mai mari şi adolescenţi.

Aceste reguli trebuie să fie cunoscute, acceptate şi respectate de către toţi adulţii din casă. TV şi PC trebuie să fie amplasate într-un loc în care are acces toată familia şi unde este sub permanentă observaţie şi trebuie să fie închis pe durata efectuării temelor sau în timpul meselor.

Degeaba îi interzici copilului privitul la TV şi tu stai ore întregi în faţa acestuia. Fii un bun exemplu pentru micuţul tău !

Vorbeşte-i despre ceea ce vede la TV. Comunică-i părerea  despre cele vizionate şi lasă-l să se exprime. Poţi aborda întrebări de genul: “Tu ce ai fi făcut în situaţia respectivă?’’, “ Crezi că personajele au procedat corect?’’ etc.

Vorbeşte-i despre internet, şi arătaţi-i avantajele şi dezavantajele acestuia stabilind şi ce e voie şi ce nu e voie să facă pe internet.

Implică-ţi copilul în alte activităţi: discuţii cu familia şi prietenii, activităţi casnice, desen, meşterit, jocuri de construit/în aer liber, sport, lectura etc.

Se vorbeşte foarte mult de drepturi. Oare n-ar trebui să le asigurăm copiilor noştri dreptul la dragoste şi  atenţie, dreptul de a se bucura  cât mai mult de prezenţa noastră,  de a petrece cât mai mult timp cu ei pentru  a le stimula mintea şi trupul cu altceva decât televizorul şi de a-i feri de influenţe negative?

De aceea, stă în puterea noastră să-i oferim copilului un mediu educaţional  sănătos, lipsit de griji, calm, plin de afecţiune şi atenţie. Copiii au nevoie de adulţi să-i înveţe binele şi frumosul, să-i ajute să descopere farmecul lecturării unei cărţi, să capete informaţia nu numai de la televizor, să  iubească natura,  cărţile,  pictură şi poezia.

Părinţii şi educatorii trebuie să le deschidă drumuri, să le arate frumuseţea acestei lumi şi  să prevină dependenţa de T.V. şi computer.Totul cu măsură, discernământ şi afecţiune.

Greşeli care trebuie evitate: nu aprindeţi TV-ul de cum aţi sosit acasă. Şi nu înmulţiţi numărul de televizoare din casă. Unul în camera voastră, altul la bucătărie sau în sufragerie. Copilul risca să creadă că acest obiect este absolut indispensabil în orice situaţie. Nu lăsaţi copilul să schimbe mereu posturile în toate sensurile. Nimic nu favorizează mai mult zăpăceala. Nu îl lăsaţi singur în fata micului ecran, chiar atunci când este mai mare. Anumite scene de violenta sau de dragoste iau proporţii mari în sufletul lui şi riscă să-l obsedeze ulterior. Explicaţiile pe care le puteţi da pe loc pot dezamorsa imediat problema.

Dacă ai acasă un copil de aproape 7 anişori, dă-i fiului tău doua carioci şi o foaie.

O cariocă roşie şi o cariocă neagră şi propune-i să deseneze 3 cercuri.

Primul cerc simbolizează  „clasa din şcoala”

Al doilea cerc simbolizează „spaţiul de joacă”

Al treilea cerc reprezintă „oraşul” sau „lumea”.

În funcţie de culorile folosite şi de mărimea cercurilor, poţi observa cu uşurinţă unde anume copilul tău se integrează mai uşor sau mai greu, şi cum anume percepe el scoală, jocul şi lumea.

Pe curând,

Psiholog Florina Nicola

De la vârste din ce în ce mai fragede, copiii se obişnuiesc să folosească Internetul şi calculatorul ca principal mijloc de divertisment, sursa de informare şi modalitate de socializare. Prin intermediul tastelor şi al ecranului, cei mici se distrează şi urmăresc filme destinate lor, consideră calculatorul drept sediu central pentru joacă, iar socializarea şi stabilirea prieteniilor se face online, prin intermediul reţelelor sociale sau al forumurilor. Şi poate că n-ar fi nimic în neregulă cu acest din urmă aspect, dar ar trebui să fie încă valabil sfatul pe care părinţii noştri ni-l dădeau când eram mici şi ne jucam afară, în faţa bloclui: „să nu vorbeşti cu necunoscuţii”. Trebuie să înţelegem cu toţii, pentru binele celor mici, că anonimatul pe care îl conferă din start Internetul poate fi un risc enorm pentru copii. Un nume de utilizator şi un profil făcut pe site-urile frecventate de copii pot ascunde pe oricine – inclusiv infractori sau personae rău-intenţioante care vor să profite de naivitatea celor mici .

Fiecare copil, indiferent de vârstă, trebuie să fie instruit despre o anumită paletă de pericole din zona online, iar părinţii sunt cei mai în măsură să decidă când e momentul potrivit pentru expunerea celor mici la informaţii precum riscul de a deveni victimele prădătorilor online sau a altor tipuri de abuzuri.

BitDefender a schiţat un mic “îndreptar” pe baza căruia poţi iniţia un dialog despre securitatea online cu copilul tău:

1. Soluţiile de control parental sunt o componentă importantă pentru securitatea online. Despre acestea ar trebui să discutaţi deschis astfel încât toată lumea să înţeleagă exact scopul lor, mecanismul de funcţionare şi cum pot proteja întreaga familie de pericolele de pe World Wide Web.
2. Calculatoarele “de acasă” trebuie plasate într-un loc frecventat de toată lumea, nu doar în camera copilului, astfel încât să puteţi monitoriza din când în când ecranul.
3. În momentul creării de conturi pe reţelele sociale, trebuie să verifici atent setările de securitate ale site-ului respectiv şi să conturezi o listă a utilizatorilor de încredere cu care copilul tău poate interacţiona online.
4. Copiii nu trebuie  sub nicio formă să meargă la întâlniri cu necunoscuţii care i-ar putea contacta online. Dacă este totuşi necesară o asemenea întâlnire, un adult trebuie neapărat să-i însoţească.
5. Cei mici trebuie obişnuiţi să încheie imediat şi fără reţineri conversaţiile pe care le găsesc incomode şi este necesar să fie învăţaţi şi cum să procedeze în asemenea cazuri. În cazul în care un interlocutor din mediul online, poate chiar şi un prieten, le provoacă o senzaţie de frica, de confuzie, dacă se simt încolţiţi sau ameninţaţi, copiii trebuie să discute cât mai curând cu un adult care să îi explice modurile prin care să fie în continuare în siguranţă.
6. Învaţă copiii să deosebească un mesaj email care conţine spam, mesajele obscene sau agresive şi asigură-te că nu trimit mai departe email-urile trimise în lanţ şi care promit un noroc nesperat sau, dimpotrivă, ghininon îngrozitor în funcţie de redirecţionarea (sau nu ) a mesajului către toată lista de prieteni. Aceste mesaje sunt de fapt o formă de spam.
7. Căutaţi frecvent numele copiilor cu ajutorul motoarelor de căutare şi verificaţi rezultatele. E foarte posibil ca astfel să descoperiţi bloguri pe care aceştia le-ar putea avea, comunităţi în care sunt activi sau informaţii despre familie şi prietenii lor. Copiii trebuie învăţaţi să nu divulge informaţii aparent banale, dar care pot fi folosite de infractori pentru fraudare online sau chiar pentru abuzuri în lumea reală.
8. Este foarte important să cunoşti şi jargonul folosit de copii în discuţiile online, astfel încât să înţelegi prescurtările folosite şi eventual să îţi dea seama când cei mici se feresc de părinţi.
9. În  timpul folosirii PC-ului în mediul şcolar, elevii trebuie supravegheaţi îndeaproape. Dacă sting brusc computerul, alternează paginile vizualizare şi se distrează copios şi în grupuri în timpul orelor de studiu, cel mai probabil motivul de veselie stă în site-urile inadecvate pe care aceştia le-ar putea vizita.

10.  Elevii şi chiar şi copiii de vârstă preşcolară ar trebui să înţeleagă că nu tot ce văd sau află de pe internet este adevărat. Informaţiile pe care oamenii le afişează despre ei înşişi nu pot fi mereu de încredere, iar indivizii rău-voitori pot folosi o mulţime de metode prin care pot păcali sau chiar pune în situaţii dificile în lumea reală.

Pe lângă discuţiile deschise cu copilul tău şi educarea lui pentru o utilizare a calculatorului cât mai ferită de riscuri, alt instrument util pentru a-i proteja pe cei mici este filtrul de Control Parental. Ce înseamnă asta? Practic impui o barieră care blochează accesul la anumite site-uri web sau la email-uri cu conţinut inadecvat, te asiguri că avalanşa de informaţie a erei Web 2.0 nu periclitează inocenţa şi siguranţa celor mici. Nu uita însă că micuţii tăi sunt feriţi de pericole online doar pe calculatoarele pe care e activat şi personalizat filtrul de Control parental, dar nu poţi ştii cum folosesc ei Internetul când se află la şcoală, la prieteni sau pe telefoane mobile cu acces la Internet. Din acest motiv, rămâne întotdeauna important să discuţi cu copilul tău, să-l educi.

Impunerea barierelor în folosirea calculatorului trebuie să fie învăţate de copii încă de la vârste fragede, pentru că mulţi dintre cei mici ar prefera să îşi petreacă tot timpul în compania prietenilor online, a jocurilor şi a filmelor redate prin computer. Trebuie neapărat impus un echilibru între activităţile derulate în aer liber, în compania prietenilor “în carne şi oase” şi timpul petrecut la birou, cu ochii ţintă în ecranul calculatorului, pentru motive care ţin atât de sănătatea celui mic şi de nevoia de socializare în viaţa reală. Soluţia de Control Parental BitDefender oferă posibilitatea setării unui interval orar strict în care copilul poate accesa Internetul, iar acest instrument previne instalarea dependenţei de Internet încă de la vârste foarte fragede.

Prin Controlul Parental se poate stabili un orar clar în care juniorul/junioara poate accesa anumite aplicaţii şi jocuri, iar părintele poate stabili mai multe profiluri în funcţie de vârsta şi programul copiilor. La fel, părintele poate seta permisiunile pentru programele de mesagerie instantanee (chat) astfel încât numai anumite ID-uri să aibă acces – sau să li se blocheze accesul. Poţi stabili şi anumite cuvinte cheie pe baza cărora să se blocheze automat traficul web (http), fluxul email prin protocolul POP3 sau chat-ul. Lista neagra a termenilor “tabu” poate fi conţine cuvinte complete sau chiar parţiale. Această funcţie include detecţia proactivă pentru protejare. Părintele este informat prin email în timp real despre toate aceste blocări şi interdicţii în momentul în care acestea sunt realizate pentru un alt utilizator.

Soluţia de Control Parental BitDefender este disponibilă prin produsele Internet Security şi Total Security, iar dacă ai dubii că te vei descurca în setarea tuturor parametrilor, stai liniştit: produsele BitDefender pot fi vizualizate în variante personalizabile de interfaţă, în funcţie de gradul de instruire IT al utilizatorului. Astfel, prin optarea pentru modul Novice şi profilul Părinte, ai la dispoziţie o interfaţă simplificată pentru controlul securităţii calculatorului şi al prichindeilor care-l folosesc.

Iată câteva capturi de ecran ale produslui:

Descarcă gratuit o versiune de evaluare de 90 de zile de BitDefender Internet Security şi foloseşte produsul ca să asiguri securitatea online a micuţilor tăi.